În comparație cu industriile paralele din lumea industriei prelucrătoare, industria din România arată rezultate nu foarte bune în ceea ce privește producția per muncitor. S-a constatat că investițiile insuficiente în cercetare, dezvoltare și inovare explică o parte semnificativă a rezultatelor mai puțin mulțumitoare din această zonă. Investițiile eficiente însă vor face posibilă reducerea decalajului competitiv dintre acestea și industriile corespunzătoare din străinătate.
Pentru că, pentru a reuși într-o lume globală, în care tehnologia este în continuă dezvoltare, nu te poți mulțumi cu producția ieftină și trebuie să investești în inovare.
În România, opt companii din industria prelucrătoare vor beneficia de ajutor de stat, numărul cererilor de finanțare depuse fiind însă de 97, 21 obținând punctaj maxim.
Cei opt câștigători ai licitației făcute de Ministerul Economiei trebuie judecați după anvergura investițiilor asumate, respectiv 2,1 miliarde de lei – aprox 430 de milioane de euro – nu după cifrele de bilanț prezentate, care pot părea derizorii. În spatele acestor companii stau puternice companii globale, cu resurse economice și capacitate puternice de investiții. De remarcat că Asociația Oamenilor de Afaceri din România, care a contestat modul de departajare al companiilor selectate, nu a făcut niciun demers în etapa de consultare publică, în schimb, face scandal acum, când probabil rezultatul nu e unul convenabil, ceea ce denotă un partizanat compromițător.
Un exemplu relevant pentru mecanismul și scopul acestei scheme de ajutor de stat este cel al companiei românești care angajează o investiție de 182 de milioane de lei pentru construirea celei mai mari unități de procesare a lânii din UE – 25.000 de tone/an. Ajutorul de stat obținut este de 100 de milioane de lei, dar, atenție, nu se acordă decât după realizarea investiției.
Ce este important de reținut la această schemă de ajutor de stat este faptul că statul nu riscă nimic, banii – ajutorul de stat – acordându-se după realizarea efectivă a investiției. Deci, investitorul, oricine ar fi el la momentul selecției, trebuie să vină cu proprii bani să facă investiția și apoi statul decontează în limita aprobată.
Investitorul are la dispoziție 6 luni de la selectare pentru a începe investiția. Nu reușește, pierde finanțarea de la stat, iese din criteriile de eligibilitate și locul său e luat de următorul de pe listă. Programul stimulează investițiile noi sau procesele noi de prelucrare.
Criteriile au fost astfel construite încât să extindă industria prelucrătoare a țării, de aceea firmele câștigătoare în actuala etapă au coordonatele financiare și de personal specifice unei companii mici, dar, în fapt, în spatele fiecăreia dintre cele selectate se află expertiză și resurse consistente.
Pare că este un mare succes, din perspectiva interesului mediului de afaceri.
Trebuie subliniat că totalul investițiilor asumate este de 430 de milioane de euro, pentru care sprijinul statului este de 198 de milioane de euro. Așadar, la 2 euro investiți, statul pune 1 euro.
