O fostă asistentă de la aziul groazei din Ilfov a povestit pentru Digi24 cum erau bătuți și lăsați fără mâncare vârstnicii. Femeia spune că nu a rezistat în azil, și-a dat demisia, dar i-a fost frică să sune la poliție, mai ales că a fost amenințată de conducere. În acest timp, alte stenograme apar din dosar, iar din ele reiese că patronii câștigau 25.000 de euro pe lună de pe urma beneficiarilor umiliți, bătuți și puși la muncă.
Fosta asistentă de la azilul groazei din localitatea Afumați a povestit cum erau tratați bătrânii: „Eu nu am putut să rezist acolo, adică sincer chiar aș fi vrut să schimb ceva pentru cei bătrâni. Chiar mă atașasem foarte mult de acei bătrâni și chiar aș fi vrut să schimb ceva pentru ei. Le duceam de acasă îmbrăcăminte, prosoape, mâncare fructe, le împărțeam la toți. Dar mi-a fost frică să mă duc la poliție sau să spun cuiva pentru că soția patronului de acolo este polițistă”, a spus femeia la Digi24.
Asistenta spune că a primit amenințări să nu spună ce a văzut în azi: „Când am văzut cum este situația acolo am renunțat. Oamenii de acolo nu erau tratați exact cum trebuie. Mulți dintre ei erau plini de escare, de bubițe fel și fel și stau legați la pat. Mâncarea lăsa de dorit, adică nu era chiar ce trebuie. Mulți adormeau seara nemâncați. Niște condiții groaznice. Erau loviți, da! Cei care erau imobilizați nu aveau nicio treabă, dacă mâncau bine. De exemplu, la ora 12 mâncau, dacă nu rămâneau nemâncați până seara la 7, 7 și jumătate. Cei care se puteau mișca erau puși la muncă, măturau prin curte, erau puși să sape. După ce am încheiat am fost sunată și amenințată să nu spun ce se întâmplă acolo în legătură cu căminul”.
În acest timp au apărut noi stenograme din dosar care arată că patronii primeau lunar 30.000 de euro, iar pentru bătrâni se cheltuiau cel mult 5.000 de euro. Mai mult, nici angajații nu erau plătiți de multe ori sau primeau sume mult mai mici . “Beneficiarilor nu le este asigurată asistența medicală de care aceștia au nevoie, având vedere afecțiunile cronice de care suferă, care sunt și de altă natură decât cea psihiatrică, de asemenea nu le sunt administrate medicamentele de care au nevoie conform prescripțiilor medicale. Situația este cauzată de lipsa medicamentelor, întârzierea prescrierii acestora ori după caz neglijența angajaților care omit să le administreze sau nu cunosc cum să le administreze având în lipsa de pregătire de specialitate.Totodată din probatoriul administrat până în prezent a mai rezultat că beneficiarii nu au fost consultați de medici specialiști pentru afecțiunile cronice de care suferă, întrucât contractele încheiate cu aceștia sau cu diverse clinici medicale sunt fictive, rolul acestora fiind să asigure îndeplinirea condițiilor pentru licențiere. Astfel orice problemă medicală fără caracter de urgență, care ar fi putut fi gestionată în cadrul centrelor, este rezolvată doar prin apelarea serviciului de urgență 112, prin intermediul personalului medical de la ambulanță. Această practică este de natură să reducă cheltuielile pe care membrii grupului infracțional ar trebui să le facă în numele beneficiarilor, întrucât toată asistența medicală este asigurată de instituțiile statului (ambulanța, spitale) deși acest aspect ar fi trebuit să fie asigurat de asociație, în calitatea sa de furnizor de servicii sociale, din sumele de bani decontate în numele beneficiarilor”, transmit procurorii. Dialogul între angajați și patroni arată că bătrânii nu primeau medicamentele necesare.
Vârstnic: Mă doare burta rău!
A. C: Și ce vrei, mă, dacă tu mănânci, ce să-ți dau, păi ce dracu să-ți dau de burtă?
Vârstnic: N-ai un calmant, ceva?
A. C.: Da, am calmante, de unde, fac eu calmante, ia lăsați-mă, fă…
C. C: A venit s-o ia p-aia?
A. C.: Nu!
C. C: Cred, cred că m-am întâlnit, dacă aia e o ambulanță d-aia mică, mică!
A. C.: Aha…
C. C: Cred că m-am întâlnit cu ea pe drum, dacă o fi aia!
A. C: Au terminat de mâncat și când mă uit, zic, de medicamente, Doamne…păi dacă ăștia te zăpăcesc de cap…
C. C.: Păi da, că eu am ieșit din cabinet, m-am dus după A…
A. C.: Da, da…
C. C.: Și așa mai departe, că le apucă atunci când plec, că d-aia zic mereu, să fiu liniștită când plec, că dacă te zăpăcesc așa, uiți, dracu, toate alea, am lăsat, îți dai seama, cutia cu medicamente în cabinet!
A. C.: Da…
C. C.: Aia e, când o veni șefu’ pentru diseară!
A. C.: Da, mamă, da…
C. C.: De prânz, îi zici că le-am dat!
………
G. D.: Da, frate!
G. Ș. C.: Nu vrea, mă, ăsta, să le ia!
G. D.: Să le ia, mă, dă-i-le cu japca, cum să nu le ia, că îl ia mama dracu!
G. Ș. C.: Nu vrea, nu auzi, ce vrei să-i fac? Vino încoace, hai, ia pastilele…hai, vino încoace, nu mai face d-astea cu mine, că mă faci, păi îmi pierd eu cumpătul cu tine!
Vârstnic: Lăsați-mă în pace…
G. Ș. C.: Hai, ia-le!
Vârstnic: Nu mai trageți de mine că vă dau în judecată!
G. Ș. C.: -are nimica, dă-mă în judecată! Ia pastilele, te rog frumos!
Vârstnic: Nu le iau, nu le iau cu forța!
G. Ș. C.: Păi dacă eu vorbesc cu medicul acuma și zice să le iei, tu de ce zici că nu le iei?
Vârstnic: Păi să mă ducă la Obregia să dau testul psihologic!
G. Ș. C.: Hai, mă, lasă-mă cu testul tău psihologic, ia-ți pastilele!
G. D.: Du-te dracu de nebun!
G. Ș. C.: Păi n-am, mă, ce să-i fac, decât să sun să-l ia la Bălăceanca, ce să-i fac altceva?
G. D.: Păi nu ai documentele, cheile sunt la mine!
G. Ș. C.: Ce?
G. D.: Cheile sunt la mine, de la cabinet…vezi dacă poți, dacă nu, o să ajung eu și vezi ce le ia el pe toate!
G. Ș. C.: Hai, bine!
