După Revoluție, românii au descoperit că nu au ceva. Mă rog, multe nu aveam, dar nu știam că ne lipsesc. Ei, și cea mai mare lipsă neconștientizată până în momentul ăla era cea a infrastructurii. Aveam doar o autostradă – 96 de kilometri. Și, culmea, cu cât treceau anii, parcă aveam și mai puțin. Am văzut filme cu autostrăzile americanilor, nemților și ne-am dat seama că lumea normală așa arată.
Suferința asta a noastră parcă s-a accentuat odată cu construcția puținelor drumuri noi. Din două motive. Primul, oricât de tare am fi tras, tot pe ultimele locuri din Europea rămâneam. Al doilea, zona infrastructurii a devenit un fel de pădurea Sherwood pentru Robin Hood. Acolo se fura cel mai bine.
Anii iar au trecut și ajungem din fericire în zilele noastre. Parcă n-am mai auzit de băgat mâna adânc în banii de la covoare asfaltice sau studii de fezabilitate. Ajută și banii de la UE care trebuie justificați până la ultimul leu, poate ajută și teama de DNA. Cert că lucrurile au început în sfârșit să meargă.
Cel mai ambițios proiect este, de departe, podul peste Dunăre. De curând aici s-a turnat ultimul strat de asfat, iar Irinel Ionel Scroșteanu, secretar de stat la Transporturi, este convins că pe 27 iunie va circula prima mașină pe al treilea pod ca lungime din Europa, numit de presă Golden Gate-ul României. Imaginile cu podul sunt senzaționale și sigur se vor întoarce cei de la Top Gear să dea o tură ca pe Transfăgărășan.
Bucureștenii s-au plâns de trafic de când au început să vorbească. Primele cuvinte ale multor copii sigur au fost: “Mami, mai avem mult?”. Și, în curând, probabil mama va răspunde: “Câteva minute”. Acum, Bucureștiul nu are practic o centură adevărată. Dacă vrei să mergi de la Ploiești la Pitești faci același timp dacă treci prin mijlocul Bucureștiului sau pe centură. Situația se va schimba în curând pentru că se lucrează de zor la Autostrada Bucureștiului, o soluție normală și logică la traficul de balamuc din Capitală. Primele două loturi ar trebui să fie gata până la sfârșitul anului. Doamne ajută!
Un alt proiect crucial pentru bucureșteni este cel al metroului până la Otopeni. Ne facem de râs când vin turiștii și fac în o oră și jumătate cei 20 de kilometri de la aeroport în centru. Proiectul a rămas mult timp la sertar până când a fost deblocat în 2021 și acum una dintre secțiuni are deja constructor. Sigur că un asemenea proiect nu se face bătând din palme, dar important este că primul pas către aeroport a fost deja făcut.
Mai supărați decât bucureștenii sunt cu siguranță moldovenii. Și pe bună dreptate. Zona lor a rămas izolată, iar un drum cu mașina de la sud la nord este un coșmar lung. Lucrările pe A7 – Autostrada Moldovei se văd și din avion (vezi foto). Cei 322 de kilometri până la Pașcani ar trebui să fie gata până în anul 2025, mai devreme cu un an decât termenul stabilit prin PNRR. În curând, mulți nu vom mai avea motive să nu ne vizităm soacra din Moldova.
Ba nici dacă e din Oltenia. Și al treilea tronson al Drumului Expres Craiova-Pitești e aproape gata și ar trebui să fie dat în trafic în acest an. Și lista drumurilor și podurilor care vor fi gata în curând este mare, din fericire. Păi, numai în jurul Bucureștiului sunt o grămadă de șantiere aproape gata de tăierea panglicii: pasajul Olteniței, pasajul de la Drajna, pasajul Berceni, drumuri radiale care adună traficul și-l scot din oraș…
Din păcate, autostrada de pe Valea Prahovei nu e pe lista asta, ce-i drept lungă. Nu avem încă nici măcar un studiu de fezabilitate. Am avut, dar a fost făcut în bătaie de joc. Conform proiectului, autostrada trecea prin fața castelului Peleș. Poate avem mai mult noroc la anu’.
